Teoria lui Lenin referitoare la imperialism dorea să îmbunătățească și să corecteze opera lui Marx, explicând un fenomen pe care acesta din urmă nu-l prevăzuse: transformarea capitalismului într-un sistem global. În centrul teoriei sale despre imperialism se află ideea conform căreia națiunile capitaliste avansate din punct de vedere industrial evită revoluția prin exportarea forțată în piețele coloniilor înrobite și prin exploatarea resurselor lor naturale. Aceasta ar fi permis națiunilor capitaliste dezvoltate din punct de vedere industrial să-și mențină muncitorii mulțumiți, în parte prin crearea unei aristocrații muncitorești. Ca un rezultat, capitalismul era capabil să fie condus prin expresia politică a aristocrației muncitorești - partidele social-democratice, către punctul în care revoluția nu mai era posibilă în cele mai avansate națiuni , ci mai degrabă în cel mai slab stat imperialist, acela fiind Rusia.

Oricum, dacă revoluția se putea produce numai într-o țară slab dezvoltată, aceasta ridica o mare problemă: o asemenea țară subdezvoltată nu era capabilă să dezvolte un sistem socialist, deoarece capitalismul nu ar fi fost dezvoltat complet într-o asemenea țară și deoarece puterile externe ar fi încercat să zdrobească revoluția cu orice preț. Pentru rezolvarea acestei probleme, Lenin propunea două soluții posibile:

1. Revoluția din țara subdezvoltată ar aprinde scânteia revoluției într-o țară capitalistă dezvoltată. Țara dezvoltată ar fi instaurat socialismul și ar fi ajutat țara subdezvoltată să facă la fel.

2. Revoluția ar izbucni în mai multe țări subdezvoltate în același timp sau într-o succesiune rapidă; aceste țări urmau să se unească într-un stat federal capabil să lupte cu marile puteri capitaliste și mai apoi să instaureze socialismul. Aceasta o fost ideea originală din spatele formării Uniunii Sovietice.

Către sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX, Uniunea Sovietică a început să se îndepărteze de linia politică a lui Lenin și să se apropie de ceea ce este denumit în mod curent "stalinism", cei mai mulți dintre tovarășii lui Lenin pierind în Marea Epurare. În China, leninismul a fost baza de organizare atât a Kuomintangului cât și a Partidului Comunist Chinez. Mai târziu, comuniștii chinezi au dezvoltat teoria maoistă. Astăzi, termenul "Leninism" este folosit în autocaracterizarea a trei ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă: Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat ca o subcategorie a stalinismului din multe puncte de vedere, troțkismul și stalinismul sunt adversari de neîmpăcat.